Atunci când cuvintele nu au nevoie decât să fie simţite, atunci când trăirea este lacrimă şi bucurie, atunci când universul interior devine realitate,
atunci viaţa este plină.
Fiecare avem momente când suntem orbi, când nu vedem, fiecare avem momente când suntem pierduţi, rătăciţi pe drumuri nedorite, fiecare avem momente în care ne simţim asemeni unei epave rătăcind cu pânzele sfâşiate prin mari înţeţoşate.
Fiecare dintre noi am cunoscut durerea şi zâmbetul. Am cunoscut binele şi răul. Am întins mâna sau am apucat-o.
Fiecare dintre noi am fost goi şi plini.
Unii am ales, alţii am fost salvaţi!
Dar în ambele situaţii nu am fost singuri.
Alegerea în sine este o alegere!
Zâmbetul ce ne înfloreşte în lacrima din colţul ochiului vindecă şi salvează,…, dar începe cu noi….
Omule ai puterea de a te ridica şi a-i ridica şi pe ceilalţi!
Omule ai puterea de a fi OM, doar lasă-ţi sufletul să-ţi lumineze calea!
Şi vei vedea….