jurnalul unui nebun – continuare 3

Posted by on decembrie 19, 2007 
Filed under Personal and tagged

V? a?tept la noua adres?: http://www.jamescrissilv.ro
 
 
 
E ora 14. trebuie s? m? duc la īntālnirea cu doctori?a ?i cu cercul ei de scaune. Sunt curios dac? pompierul o s? mai fie ast?zi dup? isprava cu urinatul pe hol.
 
Am ajuns. Sunt punctual ca de obicei. Suntem to?i, mai pu?in a?a cum am b?nuit pompierul. El se pare c? a fost dus īntr-o alt? cladire s? sting? un foc. O s? īl aduc? īnapoi la sfār?itul s?pt?mānii, duminic?. Ast?zi e miercuri. Ce foc o fi ?i al? care dureaz? fix de miercuri pān? duminic??. Cine ?tie?
 
Azi v?d c? prietenul meu Pierdutul – cel care ?i-a pierdut nevasta e mai vorb?re?. De fapt cred c? pentru prim? oar? īncearc? s? ne povesteasc? ce s-a īntāmplat.
 
A fost o poveste trist? a?a cum m? a?teptam de fapt. Iubirea dintre ei a fost foarte mare la fel ?i credin?a unuia īn cel?lalt. Urmare a mor?ii ei el s-a sim?it atāt de singur īncāt a īncercat de cāteva ori s? se duc? dup? ea pān? cānd īnfrānt de neputin?a faptei a cedat. Acum dup? atāta timp ea īl viziteaz? ?i īl īngrije?te. Cel pu?in a?a el e mai fericit. Nu mai e singur, dar nici nu mai pare a fi printre noi. De fapt dac? ne gāndim niciunul dintre noi nu pare a fi printre noi. Cu to?ii suntem prin alte p?r?i. Povestea lor nu are elemente ie?ite din tipar, dar glasul lui a r?mas definitiv īn urechile noastre. Avea o voce hār?āit?, tonul era lent, glasul era abia ?optit. S-au cunoscut s-au c?s?torit s-au iubit ?i au fost ferici?i. Poate prea ferici?i. Īn ultima zi el trebuia s? se duc? s? fac? o livrare ?i fiind preocupat de un meci de fotbal pe care īl a?tepta cu ner?bdare a rugat-o pe ea s? fac? livrarea īn locul lui. ?i ea s-a dus. Ma?ina lor a fost izbit? violent de un tir ?i ea a decedat aproape instantaneu. Soferul de tir īn bra?ele c?ruia a murit īn timp ce acesta īncerca s? īi acorde primul ajutor a spus c? ea tot rostea un nume. Numele lui. Durerea a fost imens? mai ales c? el fusese cel care a rugat-o cu insisten?? s? se duc? īn locul lui. O poveste simpl?. Dar ei nu aveau decāt 25 de ani ?i ea era īns?rcinat? īn trei luni. Abia ī?i planificaser? o vizit? la doctor bucuro?i s? afle ce va fi: feti?? sau b?iat. Mai pierduser? o sarcin?. Peste cāteva zile urmau s? aniverseze cinci ani minuna?i de fericire. Nu mai avea pe nimeni ?i p?rin?ii ei ?i ai lui fiind trecu?i īn nefiin?? de cā?iva ani. Se aveau unul pe cel?lalt. Nu aveau nici prieteni. Se sim?eau bine īmpreun?, erau ferici?i unul cu altul iar prietenii lor erau doar pentru anumite ocazii īn care se vedeau. Īncepuser? s? aranjeze camera copilului . Īncepuser? s? fac? liste cu nume īn caz c? era feti?? ?i separat dac? era b?iat. Nu dormiser? niciodat? unul f?r? cel?lalt. Nu puteau. Trebuiau s?-l simt? pe cel?lalt al?turi alfel se svārcoleau. Erau tineri ?i se iubeau ?i aveau un viitor īnainte . . . .
 
El sper? acum c? vor fi din nou īmpreun?.
 
Nici doctori?a nu a zis nimic doar l-a felicitat c? a reu?it s? spun? el cu propriile lui cuvinte o poveste pe care ei o ?tiau doar din dosarul lui.
 
Sunt din nou īn camer?. Sunt singur. M? uit pe geam degeaba. La mine nu vine nimeni. Nu are cine. Povestea mea nu exist?. Poate c? nici eu nu exist.
 
Bate un pic cam tare vāntul īn seara asta. Sunt ?i ceva valuri. M? duc s? īnchid oboanele s? nu intre prea mult nisip īn cas?. Chiar ?i cānd este pu?in agitat? ca īn seara asta natura tot e frumoas?. Amora st?luce?te parc? īn lumina lunii ce scald? acum valurile din Golful Paradisei. Am īnchis obloanele. Stau pe verand?. Aerul s?rat īmi māngāie fa?a. M? uit la balansoarul din stānga: e gol. Sunt singur.
 
Ni se spune FILIZOFI. Nu c? ar avea vreo leg?tur? cu a fi filozof, ci pentru c? din prea mult filozofat suntem aici. A?a ne spun īngrijitorii. Rād de noi. Nu ?tiu de ce, c? noi nu rādem de ei niciodat?. A rās cineva de un īngrijitor cānd acesta s-a īmpiedicat ?i vreo trei ore i-au explicat pe īndelete, īntr-o camer? separat? c? nu trebuie s? rāzi de un īngrijitor. L-au scos pe bra?e din camer? pe prietenul nostru ?i l-au dus direct īn pat s? se culce. Nu ne-au mai l?sat s? stam de vorb? cu el pān? a doua zi. De atunci noi n-am mai rās.
 
Auzi suntem FILOZOFII. Eu ?tiu din ceea ce am citit odat? c? filozifi au fost al?ii dar īn nici un caz nu au fost ca ?i noi locuitori ai acelora?i cl?diri.
 
?i aici despre ce s? po?i s? filozofezi. C? facem acela?i lucru toat? ziua zi de zi. Noroc cu ziua de duminic? c? putem sta mai mult īn parc. Acolo cel pu?in mai vezi ?i alte culori, c? de alb ?i gri ne cam s?tur?m toat? sapt?māna. Pān? ?i māncarea e alb? cu gri. Cic? e māncare de lux, de cinci stele. Pān? ?i apa e gri. Dar ce mai conteaz?. Mac?r via?a e la fel ca peste tot: gri.
 

Prietenul Pas?re e transferat la spital dou? cl?diri mai īncolo. Cic? īn timp ce zbura n-a v?zut un geam ?i a intrat cu capul īn el. Era plin de sānge. Se t?iase destul de tare. Plus c? nu ī?i mai revenea. Abia l-au ridicat de pe jos ?i īn timp ce īl ?ineau īn bra?e l-am auzit pe un īngrijitor spunānd: „a dracu pas?re e grea cāt un bou”. ?i bietul Pasare abia dac? ciugule?te ceva toat? ziua. O s? īmi fie dor de el cāt o s? lipseasc?. Īmi povestea de multe ori ce vede el cānd zboar? peste mun?i ?i peste ape. Cred c?, de?i nu mi-a spus, īncearc? s? vad? unde este insula mea, altfel ce caut? s? zboare peste ocean. Dar nici eu nu i-am spus c? am o insul?. At?t mi-ar trebui s? vin? s? se odihneasc? īn Paradisia. Mai bine e singur. N-am nevoie de companie.

 

Share and Enjoy:

Comments



Leave a Reply




(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X