jurnalul unui nebun – continuare 3

Posted by on decembrie 19, 2007 
Filed under Personal and tagged

V? a?tept la noua adres?: http://www.jamescrissilv.ro
 
 
 
E ora 14. trebuie s? m? duc la întâlnirea cu doctori?a ?i cu cercul ei de scaune. Sunt curios dac? pompierul o s? mai fie ast?zi dup? isprava cu urinatul pe hol.
 
Am ajuns. Sunt punctual ca de obicei. Suntem to?i, mai pu?in a?a cum am b?nuit pompierul. El se pare c? a fost dus într-o alt? cladire s? sting? un foc. O s? îl aduc? înapoi la sfâr?itul s?pt?mânii, duminic?. Ast?zi e miercuri. Ce foc o fi ?i al? care dureaz? fix de miercuri pân? duminic??. Cine ?tie?
 
Azi v?d c? prietenul meu Pierdutul – cel care ?i-a pierdut nevasta e mai vorb?re?. De fapt cred c? pentru prim? oar? încearc? s? ne povesteasc? ce s-a întâmplat.
 
A fost o poveste trist? a?a cum m? a?teptam de fapt. Iubirea dintre ei a fost foarte mare la fel ?i credin?a unuia în cel?lalt. Urmare a mor?ii ei el s-a sim?it atât de singur încât a încercat de câteva ori s? se duc? dup? ea pân? când înfrânt de neputin?a faptei a cedat. Acum dup? atâta timp ea îl viziteaz? ?i îl îngrije?te. Cel pu?in a?a el e mai fericit. Nu mai e singur, dar nici nu mai pare a fi printre noi. De fapt dac? ne gândim niciunul dintre noi nu pare a fi printre noi. Cu to?ii suntem prin alte p?r?i. Povestea lor nu are elemente ie?ite din tipar, dar glasul lui a r?mas definitiv în urechile noastre. Avea o voce hâr?âit?, tonul era lent, glasul era abia ?optit. S-au cunoscut s-au c?s?torit s-au iubit ?i au fost ferici?i. Poate prea ferici?i. În ultima zi el trebuia s? se duc? s? fac? o livrare ?i fiind preocupat de un meci de fotbal pe care îl a?tepta cu ner?bdare a rugat-o pe ea s? fac? livrarea în locul lui. ?i ea s-a dus. Ma?ina lor a fost izbit? violent de un tir ?i ea a decedat aproape instantaneu. Soferul de tir în bra?ele c?ruia a murit în timp ce acesta încerca s? îi acorde primul ajutor a spus c? ea tot rostea un nume. Numele lui. Durerea a fost imens? mai ales c? el fusese cel care a rugat-o cu insisten?? s? se duc? în locul lui. O poveste simpl?. Dar ei nu aveau decât 25 de ani ?i ea era îns?rcinat? în trei luni. Abia î?i planificaser? o vizit? la doctor bucuro?i s? afle ce va fi: feti?? sau b?iat. Mai pierduser? o sarcin?. Peste câteva zile urmau s? aniverseze cinci ani minuna?i de fericire. Nu mai avea pe nimeni ?i p?rin?ii ei ?i ai lui fiind trecu?i în nefiin?? de câ?iva ani. Se aveau unul pe cel?lalt. Nu aveau nici prieteni. Se sim?eau bine împreun?, erau ferici?i unul cu altul iar prietenii lor erau doar pentru anumite ocazii în care se vedeau. Începuser? s? aranjeze camera copilului . Începuser? s? fac? liste cu nume în caz c? era feti?? ?i separat dac? era b?iat. Nu dormiser? niciodat? unul f?r? cel?lalt. Nu puteau. Trebuiau s?-l simt? pe cel?lalt al?turi alfel se svârcoleau. Erau tineri ?i se iubeau ?i aveau un viitor înainte . . . .
 
El sper? acum c? vor fi din nou împreun?.
 
Nici doctori?a nu a zis nimic doar l-a felicitat c? a reu?it s? spun? el cu propriile lui cuvinte o poveste pe care ei o ?tiau doar din dosarul lui.
 
Sunt din nou în camer?. Sunt singur. M? uit pe geam degeaba. La mine nu vine nimeni. Nu are cine. Povestea mea nu exist?. Poate c? nici eu nu exist.
 
Bate un pic cam tare vântul în seara asta. Sunt ?i ceva valuri. M? duc s? închid oboanele s? nu intre prea mult nisip în cas?. Chiar ?i când este pu?in agitat? ca în seara asta natura tot e frumoas?. Amora st?luce?te parc? în lumina lunii ce scald? acum valurile din Golful Paradisei. Am închis obloanele. Stau pe verand?. Aerul s?rat îmi mângâie fa?a. M? uit la balansoarul din stânga: e gol. Sunt singur.
 
Ni se spune FILIZOFI. Nu c? ar avea vreo leg?tur? cu a fi filozof, ci pentru c? din prea mult filozofat suntem aici. A?a ne spun îngrijitorii. Râd de noi. Nu ?tiu de ce, c? noi nu râdem de ei niciodat?. A râs cineva de un îngrijitor când acesta s-a împiedicat ?i vreo trei ore i-au explicat pe îndelete, într-o camer? separat? c? nu trebuie s? râzi de un îngrijitor. L-au scos pe bra?e din camer? pe prietenul nostru ?i l-au dus direct în pat s? se culce. Nu ne-au mai l?sat s? stam de vorb? cu el pân? a doua zi. De atunci noi n-am mai râs.
 
Auzi suntem FILOZOFII. Eu ?tiu din ceea ce am citit odat? c? filozifi au fost al?ii dar în nici un caz nu au fost ca ?i noi locuitori ai acelora?i cl?diri.
 
?i aici despre ce s? po?i s? filozofezi. C? facem acela?i lucru toat? ziua zi de zi. Noroc cu ziua de duminic? c? putem sta mai mult în parc. Acolo cel pu?in mai vezi ?i alte culori, c? de alb ?i gri ne cam s?tur?m toat? sapt?mâna. Pân? ?i mâncarea e alb? cu gri. Cic? e mâncare de lux, de cinci stele. Pân? ?i apa e gri. Dar ce mai conteaz?. Mac?r via?a e la fel ca peste tot: gri.
 

Prietenul Pas?re e transferat la spital dou? cl?diri mai încolo. Cic? în timp ce zbura n-a v?zut un geam ?i a intrat cu capul în el. Era plin de sânge. Se t?iase destul de tare. Plus c? nu î?i mai revenea. Abia l-au ridicat de pe jos ?i în timp ce îl ?ineau în bra?e l-am auzit pe un îngrijitor spunând: „a dracu pas?re e grea cât un bou”. ?i bietul Pasare abia dac? ciugule?te ceva toat? ziua. O s? îmi fie dor de el cât o s? lipseasc?. Îmi povestea de multe ori ce vede el când zboar? peste mun?i ?i peste ape. Cred c?, de?i nu mi-a spus, încearc? s? vad? unde este insula mea, altfel ce caut? s? zboare peste ocean. Dar nici eu nu i-am spus c? am o insul?. At?t mi-ar trebui s? vin? s? se odihneasc? în Paradisia. Mai bine e singur. N-am nevoie de companie.

 

Share and Enjoy:

Comments



Leave a Reply




(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X