bubui
Posted by jamescrissilv on noiembrie 16, 2007
Filed under Personal and tagged Personale
BUBUI
Vă aştept la noua adresă: http://www.jamescrissilv.ro
Am fost ce n-am vrut să fiu pentru a fi ce nu sunt!
Nemulţumirea acceptată şi transformată ma blamează fluturându-mi ştiinţa de care nu am vrut să ţin cont.
Am barbă deşi sunt imberb. Viaţa mi-a fost ca o lamă pe care am refuzat-o. Cu sapa pe care mi-am cumpărat-o am vrut să-mi afân creierii dar am sfârşit prin a săpa un ogor de idei ale căror roade vor apărea ca bambuşii. Matusalem ar fi fost mândru. Aşa e doar mort şi înciudat. Osul nu e gelos şi nici invidios chiar dacă găzduia creierul lui Einstein. Nu are rost să pot să mă înţeleg când sunt într-un echinocţiu perpetuu. Continuu sunt doar prin experienţa mea fizică aruncată din celestul părintesc.
Bubui, dudui şi mă rup! Hilar şi lacrimogen! Sacra nebunie! Parcă şi aud rostindu-se în jurul meu. Dar nebunia mea deschide porţi existenţiale pe care alţii, mormolocii unei bălţi secate, nici nu le-ar vedea. Darămite să le mai şi înţeleagă. Puterea îndeplinirii nu se găseşte în limitarea socială a percepţiei. Trebuie să rupi lacătul şi să aprinzi întunericul. Dacă ştii să te foloseşti de nebunie ca de o scânteie, atunci subconştientul va arde. Dacă speri să te foloseşti de nebunie, subjugat fiind, atunci subconştientul tău va deveni nitroglicerină. Trebuie să ştii şi să vrei să afli cum să creezi starea de infuzie controlată a beatitudinii pentru a deschide porţile universului personal potenţial membru universal de cunoaştere absolută.
Orice cheie necesară vreodată este aruncată de la naştere în hăul tău spiritual. Din suflet îţi poţi construi treptele care să te ducă profund în interiorul tău pentru a te urca spre ceea ce vrei să vezi şi să trăieşti. Nemurirea priveliştii nu se găseşte de privirea aţintită spre pământ dar nic dacă se lasă acoperită de voal. Voalul durerii pierderii încrederii personale este atât de negru şi de dens încât negrul universului devine luceafărul selen al cunoaşterii nedorite.
Pompei era pompos. Eu sunt doar modest, dar îmi caut umil cheia descătuşării universale. Acum sunt pe treptele autocunoaşterii dar vă garantez că voi privi cândva treptele de sus. Din ZBOR.
16 NOIEMBRIE 2007
Comments
Leave a Reply